GÂNDUL MEU. Ați fost trădat, domnule Tăriceanu. Niște oameni de o ticăloșie fără margini și multe interese ascunse v-au făcut să credeți că sunteți un semizeu cu prestanță

Stimate domnule Călin Popescu Tăriceanu,

Având în vedere că toată lumea vă lovește cu o cruzime nejustificată, eu vreau să vă transmit că nu sunteți singur pe lume și că eu, una, vă înțeleg. Vă înțeleg revolta, hotărârea, dorința de a pune lucrurile la punct, de a le reașeza pe făgașul lor firesc, acela dinainte de reforma justiției, făcută cu atâtea sacrificii de capete grele din parlament și din guvern, instituții cărora dumneavoastră le-ați dedicat o mare parte a vieții și activității profesionale strălucite pe care o desfășurați.

Cum să nu fiți bulversat, domnule Tăriceanu, când imaginea pe care dumneavoastră o aveți despre sine aparține de o mitologie a ființei sublime, perfectă în exercițiul activităților sale?

Să luăm, de pildă, paternitatea liberalismului românesc. Colegii și prietenii au afirmat despre dumneavoastră că sunteți unul dintre părinții fondatori ai acestei doctrine – asta ar însemna, în mod implicit, că sunteți unul dintre acei puțini oameni care au scris cu sânge istoria și care au făcut posibilă alinierea României la o politică modernă, europeană, rezultat direct al luptei pentru emancipare socială și națională din secolul XIX. V-au mințit, domnule Tăriceanu. A fost o poantă proastă, să nu-i credeți, liberalismul, ca doctrină ideologică, se conturează încă de la 1840, Kogălniceanu e responsabil, cu a lui Dacie literară, printre alții. Pașoptiștii au avut un cuvânt mult mai greu de spus decât vă închipuiți. Iar în mai 1875 se creează partidul, dar nu datorită dumneavoastră, ci grație lui I.C.Brătianu și C. Rosetti, care atunci, demonstrând o lipsă de vizionarism detestabilă, nu au anticipat că aveți a vă naște trei sferturi de secol mai târziu. Să le fie rușine.

S-a mai afirmat despre dumneavoastră că ați reprezenta un model în materie de rafinament și echilibru politic, un adept al reformei și un susținător al drepturilor și libertăților cetățenești, așa cum se cade unui liberal de vază. Poate că ați luat-o de bună, nu vă condamn, însă ar trebui supuși unei expertize psihiatrice cei care au avut inconștiența de a declara asemenea lucruri despre un om care a rupt partidul liberal pentru a-și construi un instrument propriu de propagandă numit PLR, a cărui principală realizare în plan politic a fost fuziunea cu partidul unui infractor notoriu, pe nume Dan Voiculescu. Un om care a manifestat o lipsă de bun-simț cutremurătoare atunci când a afirmat despre românii din diaspora că și-au vândut votul pe un mic și o bere poate fi considerat în multe feluri, dar între acestea nu au ce căuta rafinamentul, reformismul, echilibrul. Poate doar fariseismul cinic, ignoranța, apetența pentru insultă și pentru minciună. Nimic mai mult.

Tot unii care vă doresc răul l-au zugrăvit pe marele politician Călin Popescu Tăriceanu înveșmântat în toga albă a imparțialității, cu balanța justiției atârnată de gât și Contractul social al lui Rousseau aproape de tâmpla grizonată – aici ați avut, recunosc, o contribuție, atunci când ați povestit, în Senat, despre cum oamenii se nasc liberi și trebuie să rămână așa. Ați omis răspunderea penală. Ați mai omis faptul că ați apărat un ministru infractor, condamnat definitiv, pe Decebal Traian Remeș, despre care ați afirmat că nu îl considerați vinovat, ignorând cu desăvârșire faptul că nu dumneavoastră ar trebui să-l considerați astfel, ci justiția, prin instrumentarea probelor aferente. Aia de-o „apărați” cu foc încă de pe vremea primelor condamnări de figuri politice importante, când Monica Macovei era ministru iar preocuparea dumneavoastră de bază se concentra (încă se mai concentrează) în jurul întrebării „care dintre noi va fi următorul?”

Crâncenă întrebare. Te face să nu dormi nopți la rând și în timpul care-ți rămâne pentru reflexie, să redactezi scrisori deschise către președinte (alunecând în ridicol, pentru că nu-i cunoști atribuțiile) prin care soliciți demisia Codruței Kovesi, șefa DNA, și a Liviei Stanciu, președinta Înaltei Curți. Adică oamenii aceia care se află sus de tot, la vârful piramidei justiției pe care o atacați în mod frontal, agresiv, dezlănțuit. Oare de ce, asta e întrebarea, de ce, în condițiile în care însuși domnia voastră crede toate lucrurile afirmate mai sus de unii și alții? De ce, când Victor Ponta, un alt prieten bun al justiției, vă apără ca un confrate? De ce, când ați interpretat după bunul plac, oricum, Constituția, în cazul votului Șova, de ce, când sunteți atât de sigur pe sine încât mai că ați abuzat în serviciu?

Cred că am un răspuns care vă poate scuti de chinuri nemeritate. Pentru că ați fost trădat, domnule Tăriceanu. Niște oameni cu o ticăloșie fără margini și multe interese ascunse v-au făcut să credeți că sunteți, dacă nu zeu, măcar un semizeu cu prestanță. Guess what, nu-i adevărat, este o demitizare necesară, pentru liniștea dumneavoastră. De fapt, sunteți mic, faceți o figură tristă, nu aveți veleități reformatoare și carismă de lider politic liberal, cel puțin nu în sensul liberalismului pe care îl invocați, fără rușine, vă comportați ca o ființă hăituită care ar face tot omenescul posibil să scape de un pericol iminent ce planează tocmai din partea acelor instituții și structuri pe care pretindeți că le apărați. Asta miroase a impostură. A mediocritate, neasumare, a discurs dublu, amatorism și interes personal. Nu așa se face politică, domnule Tăriceanu. Dacă ar fi avut cineva bunul simț să vă mărturisească tristul adevăr, sunt convins că ați fi demisionat de multă vreme. Nu ne-ați mai fi jignit inutil. Așa că faceți un exercițiu cu adevărat liberal și prezentați-vă demisia de onoare, dacă asociați în vreun fel acest termen limbajului dumneavoastră uman și politic. Dacă nu, prezentați-o oricum, noi, consumatorii de mici și de bere îi cunoaștem semnificația și îl utilizăm în mod frecvent, pe la cozi, în așteptare.

Ramona Strugariu este de profesie jurist, are un master în drept european și este manager al mai multor proiecte pe justiție, educație și integrare socială. Autor de poezie. În prezent, lucrează la departamentul lingvistic al Consiliului Britanic de la Bruxelles.